bandurist
/ban.du'rist/Etimologie
Din bandură + sufixul -ist.
Definiții
- cântăreț din bandură; bandurar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bandurist | banduriști |
| genitiv-dativ | banduristului | banduriștilor |
| vocativ | banduristule | banduriștilor |
| articulat | banduristul | banduriștii |