bandulă
/ban'du.lə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subțiri, care se aruncă pe țărm spre a se lega de ea și a se trage parâmele de acostare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bandulă | bandule |
| genitiv-dativ | bandulei | bandulelor |
| vocativ | bandulă | bandulelor |
| articulat | bandula | bandulele |