bandulieră
/ban.du.li'e.rə/Etimologie
Din franceză bandoulière.
Definiții
- fâșie de piele, stofă etc. trecută de-a curmezișul pieptului, de la umăr la coapsa opusă, spre a susține sabia, pușca etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bandulieră | banduliere |
| genitiv-dativ | bandulierei | bandulierelor |
| vocativ | bandulieră | bandulierelor |
| articulat | banduliera | bandulierele |