← înapoi la căutare

banditul

/banˈdi.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din bandit.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru bandit.

bandit

/ban'dit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din franceză bandit, italiană bandito.

Definiții

  1. persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbanditbandiți
genitiv-dativbandituluibandiților
vocativbanditulebandiților
articulatbanditulbandiții

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică