banderilă
/ban.de'ri.lə/Etimologie
Din franceză banderille.
Definiții
- rarsuliță mică împodobită cu fâșii multicolore de pânză, pe care toreadorii o infig în ceafa taurului ca să-l ațâțe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | banderilă | banderile |
| genitiv-dativ | banderilei | banderilelor |
| vocativ | banderilă | banderilelor |
| articulat | banderila | banderilele |