bandă

Etimologie

Din franceză bande, germană Bande.

Definiții

1. ceată, grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef.
2. glumețgrup de prieteni.
3. (înv.) ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră.
4. trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari.
5. fâșie de stofă, hârtie, de piele etc. cu care se înfășoară, se leagă sau se întărește ceva; bantă.
6. fâșie cu care se împodobește, de obicei pe margini, un articol de îmbrăcăminte.
7. margine elastică a mesei de biliard.
8. margine a terenului de popice.
9. șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare.
10. grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore.

Declinare