banc
/bank/Etimologie
Din franceză banc.
Definiții
- îngrămădire de nisip, de pietriș sau de nămol formată pe fundul mărilor sau al fluviilor, care ajunge uneori până la suprafața apei.
- grup mare de scoici sau de pești.
- masă sau platformă special amenajată pentru efectuarea de lucrări caracteristice unei profesiuni manuale.
- banchetă la ambarcații mici.
- numele unui joc de cărți.
- (fam.) scurtă anecdotă glumeață; (p.ext.) minciună.
Exemple
- Banc de tâmplărie.
- Banc de ceasornicar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | banc | bancuri |
| genitiv-dativ | bancului | bancurilor |
| vocativ | bancule | bancurilor |
| articulat | bancul | bancurile |