← înapoi la căutare

bancrutarul

/ban.kruˈta.rul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din bancrutar.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru bancrutar.

bancrutar

/ban.kru'tar/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din bancrută + sufixul -ar (după franceză banqueroutier).

Definiții

  1. rarpersoană care a suferit o bancrută.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbancrutarbancrutari
genitiv-dativbancrutaruluibancrutarilor
vocativbancrutarulebancrutarilor
articulatbancrutarulbancrutarii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică