← înapoi la căutare

bancruta

/ban.kru'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din germană bankrottieren.

Definiții

  1. (v.intranz.) a da faliment.

Declinare

CazSingularPlural
verbbancrutabancrutau

bancrută

/ban'kru.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză banqueroute.

Definiții

  1. faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbancrutăbancrute
genitiv-dativbancruteibancrutelor
vocativbancrutăbancrutelor
articulatbancrutabancrutele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică