banchetă
/ban'ke.tə/Etimologie
Din franceză banquette.
Definiții
- bancă mică (capitonată) fără spetează; bancă sau canapea montată în vehicule.
- porțiune orizontală, în formă de treaptă, într-o lucrare de terasament.
- (în echitație) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | banchetă | banchete |
| genitiv-dativ | banchetei | banchetelor |
| vocativ | banchetă | banchetelor |
| articulat | bancheta | banchetele |