bancă
/'ban.kə/Etimologie
Din franceză banc.
Definiții
- scaun lung pentru două sau mai multe persoane.
- scaun, de obicei cu pupitru în față, pentru școlari.
- intreprindere financiară care efectuează operații de plată și de credit (și organizează circulația bănească).
- (la unele jocuri de cărți) sumă pe care bancherul o ține în fața lui spre a plăti câștigurile celorlalți jucători.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bancă | bănci |
| genitiv-dativ | băncii | băncilor |
| vocativ | bancă | băncilor |
| articulat | banca | băncile |