banalitate
/ba.na.li'ta.te/Etimologie
Din franceză banalité.
Definiții
- (la sg.) caracterul a ceea ce este banal; fel de fi comun și lipsit de originalitate.
- (concr.) lucru banal, vorbă banală, idee banală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | banalitate | banalități |
| genitiv-dativ | banalității | banalităților |
| vocativ | banalitate | banalităților |
| articulat | banalitatea | banalitățile |