balustru
/ba'lus.tru/Etimologie
Din franceză balustre. De origine greacă.
Definiții
- element arhitectural vertical de susținere al balustradelor, precum stâlpii, coloanele și colonetele.
- compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | balustru | baluștri |
| genitiv-dativ | balustrului | baluștrilor |
| articulat | balustrul | baluștrii |