balustradă
/ba.lu'stra.də/Etimologie
Din franceză balustrade < latină balaustium.
Definiții
- structură, perete sau gard scund care mărginește o construcție sau un element de construcție (balcon, scară etc.)
- apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | balustradă | balustrade |
| genitiv-dativ | balustradei | balustradelor |
| articulat | balustrada | balustradele |
Sinonime: parapet, parmaclâc, pălimar, rampă, rezemătoare, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac