baldachin
/bal.da'kin/Etimologie
Din franceză baldaquin.
Definiții
- acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; (p.ext.) lucrare de arhitectură care imită acest acoperământ decorativ.
- acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | baldachin | baldachinuri |
| genitiv-dativ | baldachinului | baldachinurilor |
| vocativ | baldachinule | baldachinurilor |
| articulat | baldachinul | baldachinurile |