balcon
/bal'kon/Etimologie
Din franceză balcon.
Definiții
- platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-una sau mai multe uși.
- parte a unei săli de spectacol, de conferințe etc. așezată deasupra parterului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | balcon | balcoane |
| genitiv-dativ | balconului | balcoanelor |
| vocativ | balconule | balcoanelor |
| articulat | balconul | balcoanele |