balansoar
/ba.lan'so̯ar/Etimologie
Din franceză balançoire.
Definiții
- fotoliu care se balansează pe două tălpi curbate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | balansoar | balansoare |
| genitiv-dativ | balansoarului | balansoarelor |
| vocativ | balansoarule | balansoarelor |
| articulat | balansoarul | balansoarele |