balansină
/ba.lan'si.nə/Etimologie
Din franceză balancine.
Definiții
- parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | balansină | balansine |
| genitiv-dativ | balansinei | balansinelor |
| vocativ | balansină | balansinelor |
| articulat | balansina | balansinele |