balansare
/ba.lan'sa.re/Etimologie
Din a balansa.
Definiții
- acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | balansare | balansări |
| genitiv-dativ | balansării | balansărilor |
| vocativ | balansare | balansărilor |
| articulat | balansarea | balansările |