balansa

Etimologie

Din franceză balancer.

Definiții

1. (v.tranz. și refl.) a (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula.
2. (v.tranz.) a face egale, a echilibra părțile unei balanțe, ale unui cont etc.

Exemple

• A balansa pe un picior.
• A se balansa într-un scaun.

Declinare

Sinonime: (se) clătina, (se) legăna, oscila, pendula, (rar) bascula, (înv. și reg.) (se) clăti, (reg.) (se) dăina, (se) hâțâna, (se) hlobăna