balans
/ba'lans/Etimologie
Din a balansa (derivat regresiv).
Definiții
- mișcare de legănare a unui obiect; pendulare, balansare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | balans | balansuri |
| genitiv-dativ | balansului | balansurilor |
| vocativ | balansule | balansurilor |
| articulat | balansul | balansurile |