substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a balansa (derivat regresiv).
Definiții
- mișcare de legănare a unui obiect; pendulare, balansare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | balans | balansuri |
| genitiv-dativ | balansului | balansurilor |
| vocativ | balansule | balansurilor |
| articulat | balansul | balansurile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză balancer.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula.
- (v.tranz.) a face egale, a echilibra părțile unei balanțe, ale unui cont etc.
Exemple
- A balansa pe un picior.
- A se balansa într-un scaun.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | balansa | balansau |
Sinonime: (se) clătina, (se) legăna, oscila, pendula, (rar) bascula, (înv. și reg.) (se) clăti, (reg.) (se) dăina, (se) hâțâna, (se) hlobăna