balangă
/ba'lan.gə/Etimologie
Din balang.
Definiții
- clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; talangă; sunetul produs de un astfel de clopot.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | balangă | bălăngi |
| genitiv-dativ | bălăngii | bălăngilor |
| vocativ | balangă | bălăngilor |
| articulat | balanga | bălăngile |