balanță
/ba'lan.ʦə/Etimologie
Din franceză balance.
Definiții
- instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate.
- (sg. art.) numele unei constelații din emisfera australă.
- (fin.) comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați;(concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | balanță | balanțe |
| genitiv-dativ | balanței | balanțelor |
| vocativ | balanță | balanțelor |
| articulat | balanța | balanțele |