balamucul
/ba.laˈmu.kul/Etimologie
Din balamuc.
Definiții
- forma de singular articulat pentru balamuc.
Din balamuc.
Din nume propriu Malamuc.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | balamuc | balamucuri |
| genitiv-dativ | balamucului | balamucurilor |
| vocativ | balamucule | balamucurilor |
| articulat | balamucul | balamucurile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică