balafon
/ba.la'fon/Etimologie
Din franceză balafon.
Definiții
- instrument muzical de percuție originar din Africa occidentală, asemănător cu xilofonul, format din lame de lemn tare acordate diatonic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | balafon | balafoane |
| genitiv-dativ | balafonului | balafoanelor |
| articulat | balafonul | balafoanele |
Sinonime: marimba, marimbafon