balador
/ba.la'dor/Etimologie
Din franceză baladeur.
Definiții
- piesă de angrenaj în formă de ax cu multe roți dințate, cu ajutorul cărora se schimbă viteza de rotație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | balador | baladoare |
| genitiv-dativ | baladorului | baladoarelor |
| vocativ | baladorule | baladoarelor |
| articulat | baladorul | baladoarele |