bageacă
/baˈʤe̯a.kə/Etimologie
Contaminare între bagea și ogeac.
Definiții
- (reg.) deschizătură în formă de ferestruică în acoperișul caselor țărănești, al unei șuri etc. prin care pătrunde lumina și care servește uneori drept horn; lucarnă, bagea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bageacă | bageci |
| genitiv-dativ | bagecii | bagecilor |
| vocativ | bageacă | bagecilor |
| articulat | bageaca | bagecile |