backhand
/ˈbek.hend/Etimologie
Din engleză backhand.
Definiții
- partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână; (p.ext.) lovitură dată cu această parte a rachetei; rever.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | backhand | backhanduri |
| genitiv-dativ | backhandului | backhandurilor |
| vocativ | backhandule | backhandurilor |
| articulat | backhandul | backhandurile |