bachelită
/ba.ke'li.tə/Etimologie
Din franceză bakélite.
Definiții
- rășină sintetică obținută prin tratarea formolului cu fenol, utilizată ca materie plastică pentru confecționarea unor obiecte tehnice sau de uz casnic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bachelită | — |
| genitiv-dativ | bachelitei | — |
| vocativ | bachelită | — |
| articulat | bachelita | — |