bacantă
/ba'kan.tə/Etimologie
Din franceză bacchante.
Definiții
- (la romani) preoteasă a zeului Bachus; menadă.
- fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus.
- (fig.) femeie destrăbălată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bacantă | bacante |
| genitiv-dativ | bacantei | bacantelor |
| vocativ | bacantă | bacantelor |
| articulat | bacanta | bacantele |