← înapoi la căutare

bacalaureatul

/ba.ka.la.u.reˈa.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din bacalaureat.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru bacalaureat.

bacalaureat

/ba.ka.la.u.reˈat/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză baccalauréat.

Definiții

  1. examen general pentru absolvenții liceului, a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într-o instituție de învățământ superior.
  2. titlu obținut în urma acestui examen.
  3. persoană care a promovat examenul de bacalaureat.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbacalaureatbacalaureate
genitiv-dativbacalaureatuluibacalaureatelor
vocativbacalaureatulebacalaureatelor
articulatbacalaureatulbacalaureatele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică