bacalaureată
/ba.ka.la.u.reˈa.tə/Etimologie
Din bacalaureat.
Definiții
- persoană care a promovat examenul de bacalaureat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bacalaureată | bacalaureate |
| genitiv-dativ | bacalaureatei | bacalaureatelor |
| vocativ | bacalaureato | bacalaureatelor |
| articulat | bacalaureata | bacalaureatele |