bacalaureat
/ba.ka.la.u.reˈat/Etimologie
Din franceză baccalauréat.
Definiții
- examen general pentru absolvenții liceului, a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într-o instituție de învățământ superior.
- titlu obținut în urma acestui examen.
- persoană care a promovat examenul de bacalaureat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bacalaureat | bacalaureate |
| genitiv-dativ | bacalaureatului | bacalaureatelor |
| vocativ | bacalaureatule | bacalaureatelor |
| articulat | bacalaureatul | bacalaureatele |