bacă
/ˈba.kə/Etimologie
Din latină bacca. Confer italiană bacca.
Definiții
- (bot.) fruct cu pericarp cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele.
Exemple
- Agrișele sunt bace.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bacă | bace |
| genitiv-dativ | bacei | bacelor |
| vocativ | bacă, baco | bacelor |
| articulat | baca | bacele |
Sinonime: (bot.) (înv.) boabă, bob, bobiță