babalâc
/ba.ba'lɨk/Etimologie
Din turcă babalic.
Definiții
- (fam. și depr.) om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme.
- stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | babalâc | babalâci |
| genitiv-dativ | babalâcului | babalâcilor |
| vocativ | babalâcule | babalâcilor |
| articulat | babalâcul | babalâcii |