băsmăluță
/bəs.mə'lu.ʦə/Etimologie
Din basma + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui basma.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | băsmăluță | băsmăluțe |
| genitiv-dativ | băsmăluței | băsmăluțelor |
| vocativ | băsmăluță | băsmăluțelor |
| articulat | băsmăluța | băsmăluțele |