bărdac
/bər'dak/Etimologie
Din turcă bardák.
Definiții
- (reg.) donicioară cu o capacitate de circa o oca.
- varietate indigenă de prun.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bărdac | bărdace |
| genitiv-dativ | bărdacului | bărdacelor |
| vocativ | bărdacule | bărdacelor |
| articulat | bărdacul | bărdacele |