bărbie
/bər'bi.e/Etimologie
Din latină *barbilia. Cuvântul român poate fi derivat intern: barbă + sufixul -ie.
Definiții
- parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior.
- parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale.
- (la pl.) cele două lame roșii, cărnoase, care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor.
- dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijină bărbia violonistului.
Exemple
- Are o bărbie proeminentă.
- Bărbia cocoșului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bărbie | bărbii |
| genitiv-dativ | bărbiei | bărbiilor |
| articulat | bărbia | bărbiile |
Sinonime: 1: barbă, 2-3: gușă