bărbiță
/bər'bi.ʦə/Etimologie
Din barbă + sufixul -iță.
Definiții
- șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă.
- rarbărbuță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bărbiță | bărbițe |
| genitiv-dativ | bărbiței | bărbițelor |
| vocativ | bărbiță | bărbițelor |
| articulat | bărbița | bărbițele |