bărbătuș
/bər.bəˈtuʃ/Etimologie
Din bărbat + sufixul -uș.
Definiții
- mascul al unor animale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bărbătuș | bărbătuși |
| genitiv-dativ | bărbătușului | bărbătușilor |
| vocativ | bărbătușule | bărbătușilor |
| articulat | bărbătușul | bărbătușii |