bănicer
/bə.ni'ʧer/Etimologie
Din baniță + sufixul -ar.
Definiții
- meseriaș care face coșuri sau banițe din coajă de tei.
- cel care măsoară cereale cu banița.
- bănicioară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bănicer | băniceri |
| genitiv-dativ | bănicerului | bănicerilor |
| vocativ | bănicerule | bănicerilor |
| articulat | bănicerul | bănicerii |