băncuță
/bən'ku.ʦə/Etimologie
Din bancă + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui bancă.
- monedă mică de argint din trecut, în valoare de 50 de bani; firfiric.
- (înv. și reg.) monedă de mică valoare (10-20 de creițari).
- (la pl.) bani, parale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | băncuță | băncuțe |
| genitiv-dativ | băncuței | băncuțelor |
| vocativ | băncuță | băncuțelor |
| articulat | băncuța | băncuțele |