băltău
/bəlˈtəw/Etimologie
Din baltă + sufixul -ău.
Definiții
- (reg.) băltoi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | băltău | băltaie |
| genitiv-dativ | băltăului | băltaielor |
| vocativ | băltăule | băltaielor |
| articulat | băltăul | băltaiele |
Din baltă + sufixul -ău.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | băltău | băltaie |
| genitiv-dativ | băltăului | băltaielor |
| vocativ | băltăule | băltaielor |
| articulat | băltăul | băltaiele |
Din bălțat (derivat regresiv).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | bălța | bălțau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică