bălmăjeală
/bəl.mə'ʒe̯a.lə/Etimologie
Din a bălmăji + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a bălmăji; amestecătură, încurcătură, zăpăceală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bălmăjeală | bălmăjeli |
| genitiv-dativ | bălmăjelii | bălmăjelilor |
| vocativ | bălmăjeală | bălmăjelilor |
| articulat | bălmăjeala | bălmăjelile |