bălălău
/bə.ləˈləw/Etimologie
Din a bălălăi + sufixul -ău.
Definiții
- (reg.) care se bălăbănește.
Din a bălălăi + sufixul -ău.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bălălău | — |
| genitiv-dativ | bălălăului | — |
| vocativ | bălălăule | — |
| articulat | bălălăul | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică