← înapoi la căutare

bălăcitul

/bə.ləˈʧi.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din bălăcit.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru bălăcit.

bălăcit

/bə.lə'ʧit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a (se) bălăci.

Definiții

  1. bălăcire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbălăcitbălăcite
genitiv-dativbălăcituluibălăcitelor
vocativbălăcitulebălăcitelor
articulatbălăcitulbălăcitele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică