← înapoi la căutare

bălăci

/bə.ləˈʧi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184); coincide cu bulgară балакам (balakam), care poate fi împrumutat sin română (după Cihac și DAR, cuvântul român provine din bulgară). Este dificil de presupus că varianta bălăcări, vb. (a (se) bălăci; a sta la taclale, a bârfi, a îndruga verzi și uscate; a batjocori) ar proveni din ruteană, rusă balaguriti (Cihac) sau din sârbocroată balakati (DAR), cu care are în comun izvorul expresiv. DAR nu cunoaște sensul de „a (se) bălăci” al acestui cuvânt, cu toate că este mai comun decât celelate.

Definiții

  1. (v.refl. intranz.) a (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări, bleotocări.

Declinare

CazSingularPlural
verbbălăceabălăceau

bălăcit

/bə.lə'ʧit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a (se) bălăci.

Definiții

  1. bălăcire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbălăcitbălăcite
genitiv-dativbălăcituluibălăcitelor
vocativbălăcitulebălăcitelor
articulatbălăcitulbălăcitele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică