bălăbăneală
/bə.lə.bə'ne̯a.lə/Etimologie
Din a bălăbăni + sufixul -eală.
Definiții
- mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bălăbăneală | bălăbăneli |
| genitiv-dativ | bălăbănelii | bălăbănelilor |
| vocativ | bălăbăneală | bălăbănelilor |
| articulat | bălăbăneala | bălăbănelile |