băjenie
/bəˈʒe.ni.e/Etimologie
Din slavă (veche) bĕžanije.
Definiții
- fugă (vremelnică) a populației din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi; timpul petrecut în această situație; băjenărie, băjenărit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | băjenie | băjenii |
| genitiv-dativ | băjeniei | băjeniilor |
| vocativ | băjenie | băjeniilor |
| articulat | băjenia | băjeniile |