băiețandru
/bə.jeˈʦan.dru/Etimologie
Din băiat + sufixul -andru.
Definiții
- băiat măricel.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | băiețandru | băiețandri |
| genitiv-dativ | băiețandrului | băiețandrilor |
| vocativ | băiețandrule | băiețandrilor |
| articulat | băiețandrul | băiețandrii |
Sinonime: băietan, copilandru, flăcăiandru, (Oltenia și Muntenia) dănac, (prin Maramureș și Transilvania) pruncotean, (fam.) puștan, (peior.) țingău